Învață să vorbești engleza ascultând-o: cum ne putem îmbunătăți competențele comunicative prin listening (1)

    În postarea anterioară am scris despre importanța ascultării pentru cei care învață limba engleză în cadrul și în afara orelor de curs și am subliniat legătura strânsă dintre ascultare și vorbire, arătând faptul că dobândirea competențelor de ordin comunicativ depinde în mare măsură de gradul de expunere al vorbitorului la limba pe care acesta o învață.

        În cele ce urmează aș dori să mă refer pe scurt la alte două aspecte: cum se realizează concret acest lucru și ce să ascultăm pentru a progresa în plan lingvistic.


        Ca profesori de limbi străine auzim adeseori elevi sau cursanți care spun: ‘Nu știu foarte multă gramatică, am învățat mai mult după ureche, vorbesc după cum mi se pare că sună bine.’ Am putea spune despre aceste persoane că și-au dezvoltat acea abilitate de a simți limba, fără să fi trecut printr-un studiu sistematic al acesteia. De aceea ele pot comunica oral cu relativă ușurință. Uneori, unii dintre acești ‘învățăcei’ folosesc oarecum depreciativ acel după ureche, chiar și atunci când sunt conștienți de ceea ce au dobândit. Dar, cum au ajuns ei oare să poată comunica cu succes (și uneori chiar fluent!)? Ați ghicit. răspunsul meu este: în primul rând ascultând cu regularitate limba vorbită.


        Mecanismul prin care se întâmplă această trecere de la receptiv (ascultare) la productiv (vorbire) este unul simplu. Când ascultăm un material audio sau vizionăm un film într-o limbă străină (fără subtitrare!!!), auzim elemente de vocabular combinate, structuri gramaticale, secvențe de limbă (chunks of language) într-un anumit context. Factorul contextual este de importanță covârșitoare. Degeaba vom izola cuvinte sau structuri gramaticale și le vom nota într-un caiet sau carnețel ca mai apoi să le ‘buchisim’. Degeaba vom face exerciții gramaticale ‘cu grămada’. Beneficiile vor fi limitate. Într-adevăr, putem învăța foarte multe cuvinte, dar, ce folos dacă nu vom ști cum să le combinăm? Vom traduce din limba maternă, producând enunțuri care în limba țintă (limba pe care dorim să o învățăm) nu sunt valide. Cine validează sau invalidează o combinație de cuvinte, o expresie dintr-o limbă anume? Evident, comunitatea vorbitorilor nativi. În cele ce urmează, voi da un exemplu banal pentru a ilustra ceea ce tocmai am spus.


        Să zicem că ne-am obișnuit să notăm cuvintele noi într-un vocabular. La un moment dat, vrem să exprimăm un enunț de felul: De obicei fac duș dimineața. Căutând în carnețelul nostru, vom găsi probabil cuvântul  make, cu traducerea alăturată a face și cuvântul shower, care înseamnă duș. Vom lua cele două cuvinte, le vom combina, și vom formula enunțul în limba engleză: I usually make a shower in the morning, obținând astfel o combinație de cuvinte nevalidă în această limbă. Ea va fi invalidată de vorbitorul nativ care va spune: I usually have/take a shower in the morning. Cu alte cuvinte, verbul a face se poate combina cu substantivul duș în limba română, rezultând expresia a face duș, dar în limba engleză substantivul shower  se va combina fie cu have, fie cu take pentru a obține o expresie similară. Se pot da sute de astfel de exemple. intenționez să revin la acest subiect pe larg într-o altă postare. Ceea ce încerc să argumentez aici este faptul că, dacă am fi avut exercițiul regulat al citirii, dar mai ales al ascultării, nu am fi produs această combinație eronată (sau șansele s-o fi produs ar fi fost mult mai mici). Aceasta pentru că, undeva în mintea noastră, ar fi fost stocată și expresia have/take a shower alături de alte informații. Căci, așa se întâmplă atunci când auzim în mod repetat o structură gramaticală sau lexicală. Creierul nostru o stochează undeva, ca mai apoi, după o perioadă mai lungă sau scurtă de timp, să ne pomenim că o producem noi înșine și, mai mult decât atât, o facem și corect. De ce? Pentru că am învățat-o contextual, prin repetare, auzind-o la vorbitorii nativi. Este un fenomen asemănător celui prin care sistemul de operare al unui computer salvează un fișier într-un anumit folder pe hard disk.


        De cele mai multe ori această stocare se întâmplă inconștient, motiv pentru care nici n-am ști să spunem adesea de unde ne-a venit o anumită expresie sau structură gramaticală. Fenomenul se petrece și în urma exercițiului regulat al citirii, însă, după părerea mea, într-o măsură mai mică.

    (va urma)

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *