Engleza rapidă?

În ultimele două săptămâni am fost contactat de mai multe ori de către persoane care doreau să ia ore (meditații) de engleză în Cluj sau Florești. Una dintre acestea, un adolescent de nivel începător, mă întreba: „În cât timp aș putea ajunge să zicem la 5 pe o scară de la 0 la 10?”

De-a lungul anilor, am fost întrebat în repetate rânduri de către potențiali clienți, de câte luni de curs ar fi nevoie pentru a ajunge, de pildă la nivel intermediar. „Cam într-o lună veți reuși”, am fost adesea tentat să răspund. 🙂

Adevărul este că, de cele mai multe ori, asemenea întrebări nu izvorăsc neapărat dintr-o curiozitate firească, naturală a omului, ci trădează o abordare superficială a problemei. Și reprezintă, cred eu, și un semn al vremurilor noastre. Trăim în permanență sub presiunea timpului, avem deadline-uri de atins și ne-am obișnuit să căutăm soluții facile, rapide la problemele noastre. Accentul nu cade pe ceea ce trebuie să fac pentru a ajunge acolo, ci pe cum pot să ajung acolo cât mai repede. Din păcate însă, nu există întotdeauna soluții facile. There are no quick fixes to learning a language, spunea un lingvist și sunt întru totul de acord.

Învățarea [unei limbi străine] cere timp, efort, răbdare, perseverență, toate acele lucruri de care de multe ori n-am vrea să auzim pentru că ne solicită într-un fel sau altul. Bineînțeles, ea poate fi o experiență plăcută (și e de dorit să fie așa) dacă profesorul reușește să creeze un cadru relaxant iar cursantul este bine motivat, însă, entuziasmul începuturilor se diminuează treptat, ca în cazul oricărui lucru cu care ne-am obișnuit, și va trebui să fie susținut în continuare de o motivație puternică.

Revenind la tânărul de care aminteam mai sus, probabil vă întrebați ce i-am răspuns. Ei bine, i-am spus că este foarte important ca cel ce dorește să învețe o limbă străină să-și fixeze niște obiective, să se gândească bine unde ar vrea să ajungă. În urma evaluării inițiale, profesorul îi va spune cursantului la ce nivel se află, de unde va porni la drum. Experiența a arătat că foarte mulți cursanți nu au cunoștințe despre Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi, având doar o idee vagă despre ce înseamnă să fii la nivel A2 sau B1, de pildă. Mulți dintre ei privesc problema însușirii unei limbi străine într-un mod simplist. Rostesc adesea fraze de genul: „Stau mai prost cu gramatica. Trebuie să învăț timpurile.” Sau, „Eu vreau să fac doar conversație.”

Profesorul este dator să-i explice celui cu care colaborează că, în cadrul cursului, acesta va învăța să-și dezvolte cele patru abilități (citit, ascultat, vorbit, scris), că acestea se întrepătrund în procesul de învățare, fiind strâns legate una de alta. O persoană care studiază o limbă străină va trebui să dobândească astfel competențe legate de fiecare dintre ele. Aceste competențe apar întotdeauna sub forma unor enunțuri de felul „Pot să…” („I can…”). De pildă, „Pot să exprim opinii și să le susțin aducând argumente relevante în sprijinul acestora”, sau, „Pot să scriu un text relativ complex pe diferite teme legate de domeniul meu de activitate/interes.” Iată două competențe legate de vorbit, respectiv scris pe care și le va fi însușit o persoană care a atins nivelul B2.

Înțelegând astfel ce înseamnă un nivel de cunoștințe și competențe, cursantul va reuși să-și fixeze obiective precise de genul, „Vreau să ajung la nivel B2”, sau, „Vreau să mă pregătesc pentru examenul CAE; prin urmare, trebuie să ajung la C1”, sau, „Mie îmi sunt suficiente niște cunoștințe de bază. Deci, nu va trebui să trec de B1.”

După ce l-a ajutat pe cursant să-și formuleze obiectivele, profesorul îi va explica acestuia ce are de făcut pentru a le atinge. Este foarte important ca persoana în cauză să înțeleagă faptul că învățarea este un proces de durată, laborios, cu suișuri și coborâșuri, cu dificultăți care pot fi depășite, dar nu evitate. Cât despre durata cursului, aceasta depinde de mai mulți factori printre care:

1.  obiectivele sau ținta cursantului (la ce nivel îmi propun să ajung)
2. frecvența întâlnirilor în cadrul săptămânii (un curs intensiv, cu 3-4 întâlniri pe săptămână va dura evident mai puțin, progresul fiind mai rapid – însă puțini își pot permite financiar un asemenea lucru!)
3. timpul pe care persoana îl poate dedica studiului în afara orelor de curs
4. deschiderea spre limbi străine a celui în cauză (anumite persoane au în mod natural o „înclinație” spre acest domeniu)
5. vârsta (poate fi un avantaj sau dezavantaj, dar nicidecum o piedică)
6. capacitatea de a face asocieri (într-o oarecare măsură, o limbă străină seamănă cu matematica)
7. gradul de curiozitate lingvistică

Am lăsat intenționat la urmă motivația, care, dacă este suficient de puternică, va trece peste toate dificultățile. Dar despre aceasta, în „episodul următor”.  🙂

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *