Aller Anfang ist schwer.

   Aș dori să mă adresez în acestă scurtă postare în special celor care învață limba engleză, germană sau orice altă limbă străină la nivelul începători.
Poate faceți parte dintre aceia care au studiat puțin engleza în școală fără să fi rămas cu mare lucru după acei ani de studiu, poate nu ați avut deloc această experiență, poate ați încercat ca adulți urmând un curs în cadrul unei școli de limbi străine sau în particular cu un profesor și ați renunțat. Indiferent de categoria în care vă aflați, proverbul german Aller Anfang ist schwer (Orice început este greu) conține un adevăr existențial. Dacă ați avut deja tentativa de a studia engleza (sau o altă limbă străină), mai ales în situația în care nu ați făcut-o la școală și aveți o anumită vârstă, este poate cu atât mai greu.
Ne dorim adesea să învățăm lucruri noi și ne apucăm de treabă cu mult entuziasm, pentru ca apoi, după o perioadă de timp relativ scurtă, să abandonăm proiectul. Și riscurile sunt întotdeauna mai mari pentru începători. Ei sunt aceia care au tendința de a renunța mai ușor și e firesc să fie așa, din moment ce la început se lovesc la tot pasul de dificultăți, peste care li se pare uneori că nu vor trece niciodată. În experiența mea de profesor de limbi străine am văzut cât de greu poate să-i fie uneori unui începător. De multe ori mi-a venit în minte comparația cu nașterea, cu aducerea pe lume a unui copil atunci când ascultam un cursant încercând să lege cuvintele și expresiile într-o propoziție, ori două propoziții una de alta. Uneori propozițiile ies cu anevoie din gura unui învățăcel, aidoma bebelușului din burtica mamei lui.
Din păcate, nici motivația nu ține decât o vreme. Treptat ea slăbește și e nevoie să o re-alimentăm. Dacă o lăsăm să slăbească fără să facem nimic, există toate șansele să renunțăm în scurt timp. Dacă ați avut deja această experiență, cu siguranță întelegeți foarte bine ceea ce spun. Dacă sunteți cumva trecut(ă) de 35-40 de ani și ați început un curs, iar mai apoi ați renunțat, poate nu îl veți relua niciodată. N-a mers, E prea târziu, Trebuia s-o fac mai devreme sunt doar unele dintre argumentele pe care ni le aducem. Este foarte important să lucrăm la motivația noastra zi de zi pentru a o re-întări. Nimeni nu poate s-o facă în locul nostru. Este la fel de important să ne înțelegem slăbiciunile și să le acceptăm, în loc să ne păcălim pe noi înșine. Dacă îmi vine să renunț pentru că mi se pare dificil, că nu e așa de ușor cum m-am așteptat, că n-am fost destul de consecvent, este mai bine să recunosc lucrul acesta deschis în loc să motivez că nu merge sau că e prea târziu. Și este poate și mai important să nu plecăm de la o premisă greșită: aceea că tot ceea ce facem la curs sau la ora de limbă străină trebuie să fie fun, să ne facă plăcere. Everything in life is not entertainment, spunea Jessie Wise, mama celebrei profesoare Susan Wise-Bauer. Dacă vom căuta întotdeauna plăcerea, distracția, nu vom reuși să ajungem la destinație. Este adevărat că munca pe care o facem cu plăcere ne vindecă de truda ei, însă truda există chiar dacă nouă nu ne place. Așa trebuie, cred, să ne obișnuim și copiii de mici să gândească pentru a-i întări și a-i ajuta să persevereze. Acceptând acest lucru, ne vom simți mai ușori și vom aprecia mai mult momentele distractive care fac parte inerent din procesul de învățare.
Dar, vestea bună este că, după o vreme, totul începe să devină mai ușor. Vedem cum treptat înțelegem mai mult din ceea ce ascultăm sau citim, cum putem exprima mai multe idei verbal sau în scris și lucrurile încep să se așeze. Important este să depășim pragul critic, să ne acordăm această șansă și atunci nu va mai fi atât de puternică ispita renunțării. Vom înota atunci în sfârșit în ape mai line.