De la receptiv la productiv: ascultarea

Dacă am fi întrebați care este modalitatea cea mai bună prin care cineva poate să-și însușească o limbă străină, probabil cei mai mulți dintre noi am răspunde: „a trăi (cel puțin o vreme) în țara respectivă, înconjurat de vorbitori nativi”. Este calea cea mai naturală, firească, asemănătoare celei prin care învățăm limba maternă în primii ani de viață. Îi auzim pe cei din jurul nostru vorbind-o, iar prin această expunere repetată reușim în cele din urmă „să ne dăm drumul”, producând atât acele combinații pe care le-am auzit la alții, cât și altele noi, uneori cu o creativitate uimitoare.

Puțini însă sunt cei care au șansa să petreacă o perioadă mai mare de timp în mediul nativ, majoritatea fiind nevoiți să urmeze un curs, fie în învățământul de stat, fie la școlile de limbi străine sau în particular cu un profesor. În cadrul unui curs profesorul vizează dezvoltarea unui echilibru al abilităților receptive (citire, ascultare) și productive (vorbire, scriere). În ultimii ani se observă o pondere crescută a activităților comunicative în cadrul orelor de curs și e firesc să fie așa; învățăm o limbă străină în primul rând pentru a o vorbi.

Este știut faptul că această abilitate (vorbirea) se dobândește cel mai greu, profesorii străduindu-se în permanență să-i ajute pe cursanți să-și exerseze competențele la acest nivel. De obicei acest lucru se petrece prin implicarea celui care învață în sarcini de lucru care necesită comunicarea orală. Aceasta este o modalitate directă. Îmbunătățirea competențelor de vorbire se poate realiza însă și indirect, îndeosebi prin consolidarea competențelor de ascultare.

Între ascultare și vorbire există o strânsă interdependență. În primii ani de viață copilul învață să vorbească ascultând, dar și adultul care trăiește în străinătate învață limba țării respective tot așa. Concluzia pe care o putem trage de aici este aceea că orice persoană care învață o limbă străină poate să-și însușească, dezvolte și îmbunătățească vorbirea prin exercițiul regulat al ascultării.

Spun aceasta nu din cărți, ci din experiența proprie (cea de profesor care am lucrat cu elevi și adulți de aproape zece ani, dar și cea de persoană care învață limba engleză începând din clasa a V-a). Personal, am învățat foarte mult ascultând, de la cântece și emisiuni radio, până la vizionare de filme și documentare. Am avut ocazia să conversez și direct cu vorbitori nativi (englezi sau americani), însă nu chiar atât de des sau pentru o perioada lungă de timp încât să pot spune că aceasta a fost principala modalitate prin care am învățat. Este adevărat că structural corespund „tipului auditiv”, acel tip care învață preponderent ascultând, în timp ce alții corespund probabil altor tipuri de cursanți. Mai mult decât atât, sunt o persoană cu preocupări lingvistice. Când ascult sunt atent nu doar la conținut, ci și la construcție, la elementele de vocabular și structurile gramaticale folosite. Cred însă cu tărie că nu trebuie să fii filolog pentru aceasta. Poți să devii conștient de limbajul folosit într-un podcast sau emisiune la radio prin simpla focalizare a atenției asupra acestui aspect: am ascultat materialul respectiv pentru conținutul acestuia, iar acum îl voi asculta pentru a surprinde limbajul folosit. Un al doilea argument pe care vreau să-l aduc în sprijinul celor afirmate mai sus este faptul că, în experiența mea de profesor am observat că persoanele care reușeau să se exprime oral cel mai bine au fost tocmai acelea care ascultau cu regularitate materiale audio în limba engleză. Mă refer aici atât la adulți, cât și la copii. Erau, de departe cei mai atenți la ore, cei mai implicați și cei mai încrezători în capacitățile proprii. Poate nu citiseră mai mult decât ceilalți, dar aveau acest atu care îi făcea să meargă înainte cu ușurință si încrederea că „se poate.”

Așadar, să folosim la maxim acest mijloc care este listening-ul, cu convingerea că ascultând limba vorbită ne consolidăm și îmbunătățim cu adevărat abilitățile de vorbire.